Secta sofiștilor

Sînt uluit, derutat, chiar perplex aș putea zice, cînd dau peste texte de genul celui de aici. Vlad Nistor nu e un fiștecine, nu e un ciuvic. Sigur că fiecare judecă după propriile standarde, și nu pretind nimanui să gîndească la fel ca mine, cum nici eu nu bag în seamă atacurile pe care domnia sa le primește zilnic din partea lătrăilor de pe forumuri. Pentru mine, Nistor este cel puțin un om cu carte și asta este aproape suficient. Nu mă apuc acum să fac eu demonstrații de logică antică, mă limitez să constat că secta sofiștilor crește ca ciupercile dupa ploaie, impulsionată și de convertirea, dar mai ales de evanghelizările din presă ale unor lideri de opinie ca Vlad Nistor.

Este adevărat ca peste 7 milioane de români au votat pentru plecarea lui Băsescu? Este. Păi dacă 46.23% dintre cehi ar fi făcut asta acum 15 ani, vi-l imaginati pe Havel (Dumnezeu să-l odihnească) atîrnîndu-se de pupitrul de la Praga? Nici vorbă! Omul nostru era un aristocrat, un om educat, scriitor, nu un marinar bețiv care si-a pierdut legitimitatea în hățișul scurtcircuitelor din creierul lui Antonescu.

Da domnule Nistor, în condiții normale de presiune sociala și temperatură politică, așa ar trebui sa se întîmple. Eu nu cred că m-aș mai întoarce la Cotroceni. Numai că Băse nu poate să-si permită să facă ce aș face eu, cum nici Ilici, nici Emil, nici Antonel nu ar fi trebuit să procedeze așa în situații similare. Motivul este foarte simplu: în absența unui monarh, republicile au nevoie de un lider, și în cazul nostru el este președintele ales. „Ales” este poate sintagma cea mai urîtă de impostorul Antonescu, pentru că el nu a fost niciodată ales, el a fost numai redistribuit. Și e normal ca să urască cu înverșunare și încrîncenare și cu ce mai vreți dumneavoastră ideea de ales. Alegerile sunt singurul instrument legal, normal si moral prin care cineva iși legitimează o poziție politică, nu referendumurile. Referendumul este un instrument extrem de sancționare a anor abateri grave de la Constituție, nu a preferințelor culinare sau a accentului strident cînd vorbești limba engleză. Basescu poate să mă facă zi și noapte țigan împuțit, poate să bea ce fel de votcă vrea el, astea nu sunt motive de cheltuire a banului public pe referendumuri.

N-am contestat niciodată acuzațiile lansate de media asupra lui Băsescu pentru că nu am nici un instrument de judecată corectă a acelor acuzații. Aici dați-mi voie să spun că justiția nu se face la televizor, ci la tribunal. Și pînă la momentul de față, nimeni, dar absolut nimeni, nici măcar specialistul cu pregătire juridică, cetățeanul Șova, nu mi-a arătat o singură virgulă din Constituție care să fi fost încălcată de Basescu în calitatea lui de președinte ales al României.

În concluzie, nu conteză cîți români au votat pentru demitere, referendumul în sine este nejustificat. Nu contează cît de mult sau cît de des m-a jignit Băsescu, nu există nici un articol în Constituție care să pedepsească jignirile cu suspendarea.

Referendumul nu este sub nici o formă alegeri. Referendumul nu se câștigă și nu se pierde. Referendumul sancționează sau respinge sancționarea. Orice asemănare a referendumului cu alegerile este pur întîmplătoare, iar compararea celor două este ori o dovadă de puerilism politic, ori o acțiune concertată de a face adepți pentru secta sofiștilor.

Sigur că putem invoca libertatea la opinie și dreptul la exprimare, însă istoria aia pe care o predă domnul Nistor, mai spune că există o constituție nescrisă, o lege misterioasă a vieții care ne guvernează pe toți, fără deosebire, dar mai ales fără să ne ceară votul, o lege pentru care nu există referendum pentru abrogare: Dumnezeu este singurul care face dreptate, și o împarte după bunul lui plac, în mod absolut perfect. Și cei care se supun voluntar acestei legi, nu au nevoie să fie membri în secta sofiștilor, așteaptă cu răbdare judecata Atotputernicului! Culmea e că aplicarea acestei reguli se face în cele mai multe cazuri fară majoritatea voturilor valabil exprimate.