Am stat cu ochii pe America mai ceva ca românul pe butelie, sperînd într-un compromis. Îmi recunosc pornirile filo-americane și nu e un secret faptul că într-o bună zi mă voi întoarce în America. Și nici după ce veți citi rândurile următoare nu mă voi dezice de afirmația anterioară.
După Europa, era și rândul Americii sa facă niste experimente sociale în sensul că extremismul autohton trebuia testat. Poate că momentul n-a fost cel mai potrivit, însă experimentul s-a făcut. Concluzie: extremismul islamic e mic copil pe langă cel occidental! Un singur dement poate ucide aproape 90 de vieți nevinovate și spre deosebire de militantul lui Alah, ăsta din vest nici măcar nu se sinchisește de cele 100 de virgine puse pe tavă de mentorii spirituali ai celor duși la moschee, preferând serviciile prestate de colegii de celulă. Apoi, în America, niște țărănoi jegoși, niște becali care vorbesc engleza, se pun de-a curmezișul istoriei, într-o tentativă absolut cretină de a-i schimba cursul. Înclin să-i cred pe analiștii care spun că se va ajunge la o înțelegere în următoarele 48 de ore, însă și dacă se va ajunge la un compromis, întrebarea ramâne: cât de cretini pot fi chinezii si ceilalți sponsori ai lăfăielii americane să perpetueze o situație care numai la bine nu-i va duce pe americani si odată cu ei, pe restul lumii?
Orice popor își merită conducatorii, și Americanii trebuie să înțeleagă că atunci când te joci de-a mama și de-a tata fără prezervativ, e posibil ca cine joacă rolul mamei să ramână gravidă și atunci tata nu va avea altă alternativă decât pensia alimentară.
Faza cea mai tare ar fi ca Administrația sa ridice limita de îndatorare și Chinezii sa zică: niet! Mai încercați mai spre seară poate băgăm pui! Sau măcar niște tacâmuri…
SÎNT ROMÂN ȘI N-AM REGRETE! 