Paradoxal, majoritatea celor care participa la diferite sondaje sunt de parere ca publicarea informatiilor secrete care erau proprietatea guvernului American sunt impotriva acestor dezvaluiri. Multi infiereaza gestul soldatului homosexual care a facut acest act de bravada gratuita. Or avea si ei partea lor de dreptate. Am indoieli serioase ca vom asista la un nou episod din serialul Watergate reloaded. Nu o vad pe Hilary demisionand. Dimpotriva. Sa va spun parerea mea, nu cred ca are vreo relevanta. Nici nu ma intereseaza neaparat informatiile ca atare, nu ma pasioneaza poreclele date mai-marilor acestei lumi. As fi subiectiv. Nu am nici o indoiala ca peninsula coreeana va fi curand sub o singura administratie. Ca Iranul va fi bombardat se stie mai demult. Ca siitii si sunitii sunt dusmani de moarte nu mai e un secret, asa ca declaratiile regelui saudit nu ma surprind.
Cu vreo doua mii de ani in urma, un guvernator roman cerea parerea poporului de pe spinarea caruia lua taxele: pe cine vreti sa va slobozesc, pe Isus sau pe Baraba? Toti participantii la sondaj au fost la unison: pe Baraba! Si pe Baraba li l-a dat. Adica, nu poti sa te joci cu vointa democratica a poporului…
John Toland scrie urmatoarele in cartea sa Adolf Hitler: The Definitive Biography:
„Adolf Hitler was probably the greatest mover and shaker of the twentieth century. Certainly no other human disrupted so many lives in our times or stirred so much hatred. He also inspired widespread adoration and was the hope and ideal of millions.”
Ne place sau nu, adevarul este ca Hitler a fost idealul si speranta (unii chiar folosesc termenul de „Mesia”) a milioane de tineri. Celor mai multi le-au ramas oasele prin Siberia sau pe te miri unde.
De comunism nu ne legam acum ca e prea proaspat in memoria noastra. Indraznesc doar sa fac o remarca legata de informatorii infiltrati in toate bisericile din Romania, si anume ca absolut toti cei care au fost dovediti cu acte ca au facut ceva foarte asemanator cu isprava lui Bradley Manning, pozeaza in martiri.
In loc de incheiere, reproduc un vers dintr-o poezie a lui Benone Burtescu:
„Adevarul n-are nevoie de aprobarea multimii”